O povestire scurtă este o poveste cu o temă complet dezvoltată, dar semnificativ mai scurtă decât un roman. De obicei, se concentrează pe un singur incident, câteva personaje și un interval de timp limitat. Edgar Allan Poe a numit-o o formă care poate fi citită dintr-o singură lectură, producând un singur efect.

Povestirile scurte nu sunt doar romane trunchiate. Au propria lor logică. Fiecare propoziție contează. Nu există loc pentru intrigi secundare sau descrieri lungi. Forma favorizează implicația în detrimentul explicației. O povestire scurtă bună se termină adesea cu o notă de ambiguitate sau revelație. Anton Cehov, Flannery O'Connor, Jorge Luis Borges și Alice Munro au stăpânit-o cu toții. Povestirea scurtă modernă a apărut în secolul al XIX-lea cu scriitori precum Poe, Hawthorne și Maupassant. Astăzi, prosperă în revistele literare și antologii. Este o formă exigentă. Concizia sa este puterea sa.

Caracteristici

• Incident sau temă unică
• Puține personaje
• Perioadă de timp limitată
• Adesea se termină cu o răsturnare de situație sau o revelație