Proza este limbaj scris sau vorbit în forma sa obișnuită continuă, fără structura metrică a versurilor. Majoritatea romanelor, eseurilor, rapoartelor și discursului cotidian sunt proză.

Proza poate fi simplă sau foarte elaborată, transparentă sau ornamentată. Ea organizează ideile în propoziții și paragrafe, mai degrabă decât în ​​versuri și strofe. Ritmul contează în continuare - proza ​​bună are cadență - dar ritmul nu este guvernat de un model metric regulat. Distincția față de poezie este practică, mai degrabă decât absolută; unele proze sunt mai „poetice” decât unele versuri, iar versurile libere se pot apropia de condiția prozei.

Scriitorii aleg proza ​​atunci când au nevoie de flexibilitatea unei sintaxe nerestricționate și de capacitatea de a oferi argumente extinse, descrieri sau narațiuni. Această formă domină povestirea modernă și non-ficțiunea, deoarece se adaptează complexității și lungimii subiectelor contemporane fără constrângerile formale ale metricii tradiționale.

Limbajul scris în propoziții și paragrafe, mai degrabă decât în ​​rânduri măsurate, este proză.