Productivitatea este raportul dintre producție și input. Dacă un muncitor produce zece obiecte pe oră în loc de cinci, productivitatea s-a dublat. Sună ca un detaliu contabil. De fapt, este cel mai important factor determinant al nivelului de trai pe termen lung. O țară poate consuma doar ceea ce produce. Creșterea productivității înseamnă o producție mai mare din aceleași resurse, ceea ce se traduce prin salarii mai mari, bunuri mai ieftine și mai multe servicii publice.

Ce stimulează productivitatea? Instrumente și tehnologie mai bune. Mai multă educație și formare profesională. Practici de management îmbunătățite. Economii de scară. Uneori, simpla mutare a lucrătorilor din sectoare cu productivitate scăzută, precum agricultura de subzistență, către sectoare cu productivitate mai mare, precum industria prelucrătoare sau serviciile. Creșterea rapidă a Chinei de la anii 1980 încoace a provenit în mare măsură din acest tip de realocare.

Creșterea productivității a încetinit în majoritatea țărilor bogate începând cu anii 1970. Economiștii dezbat de ce. Unii dau vina pe trecerea către servicii, care sunt mai greu de automatizat. Alții dau vina pe scăderea investițiilor. Alții susțin că revoluția digitală este reală, dar greu de măsurat. Indiferent de cauză, creșterea lentă a productivității face ca orice altă problemă economică să fie mai greu de rezolvat.

Factori de productivitate

• Tehnologie și inovație
• Educație și competențe
• Calitatea managementului
• Investiții de capital
• Realocarea sectorială