Proof-of-work securizează un blockchain cu efort computațional. Minerii concurează pentru a găsi un hash sub o valoare țintă. Primul care reușește transmite blocul și câștigă recompensa. Munca este deliberat risipitoare. Costă energie electrică și hardware, iar singurul scop este de a face trișatul costisitor. Pentru a rescrie un bloc, un atacator ar trebui să refacă toată munca pentru acel bloc și pentru fiecare bloc ulterior. Pe Bitcoin, acest cost este prohibitiv.

Dovada muncii a fost primul mecanism de consens care a rezolvat problema generalilor bizantini la scară largă. Ideea lui Satoshi Nakamoto a fost de a face ca acordul să coste ceva. Înainte de Bitcoin, schemele de numerar digital se luptau cu cheltuielile duble. Dovada muncii făcea ca cheltuielile duble să fie impracticabile, deoarece atacatorul ar fi avut nevoie de mai multă putere de hash decât rețeaua onestă. Dezavantajul este consumul de energie. Minarea Bitcoin folosește la fel de multă electricitate ca unele țări mici. Criticii o numesc risipă. Susținătorii susțin că energia asigură o rețea globală de decontare pe care nimeni nu o controlează. Ambele sunt adevărate. Dovada muncii este robustă, testată în luptă și scumpă. Această combinație este motivul pentru care Bitcoin o folosește în continuare.

Dovada proprietăților lucrării

• Cost de calcul — minerii cheltuiesc resurse reale
• Finalitate probabilistică — mai multe confirmări înseamnă mai multă securitate
• Consumator de energie — principala critică
• Testat în lupta împotriva atacurilor — funcționează din 2009 fără un atac reușit de 51% asupra Bitcoin

Dovada muncii nu este eficientă. Nu este menită să fie. Este menită să fie sigură. Ineficiența este securitatea.