Cărămida este o construcție realizată prin așezarea cărămizilor în mortar. Este una dintre cele mai vechi metode de construcție și încă una dintre cele mai comune. O cărămidă este un bloc dreptunghiular de lut ars, rezistent la compresiune, durabil și modular. Un zidar stivuiește cărămizile într-un model numit mortar de legătură, întinzând mortar între fiecare rând. Legătura distribuie încărcăturile și leagă peretele împreună. Legătura continuă, mortarul englezesc și mortarul flamand sunt cele mai comune. Fiecare are un aspect și un comportament structural diferit.

Zidăria poate fi structurală sau placată cu cărămidă. Un zid solid din cărămidă își susține propria greutate și adesea podelele și acoperișul de deasupra lui. Este gros, greu și necesită o fundație. O placare cu cărămidă este o singură bucată de cărămidă legată de un cadru structural, cu o cavitate de aer și hidroizolație în spatele ei. Cărămida nu susține nicio sarcină de construcție. Este un paravan de ploaie. Majoritatea clădirilor moderne din cărămidă folosesc placare cu cărămidă.

Zidăria din cărămidă are avantaje. Îmbătrânește bine. Vine în nenumărate culori și texturi. Necesită puțină întreținere. Oferă masă termică și rezistență la foc. Are și dezavantaje. Necesită multă muncă. Este predispusă la crăpare dacă fundația se mișcă. Absoarbe apa, așa că are nevoie de găuri de scurgere și elemente de etanșare. Iar în zonele seismice, pereții de cărămidă nearmați sunt vulnerabili. Peretele trebuie ancorat de cadru și armat la deschideri. Un zid de cărămidă bine construit poate rezista secole. Unul prost construit se poate prăbuși într-un deceniu.