Poveștile se îndreaptă spre un final care rezolvă conflictul central. Rezolvarea este faza concluzivă a intrigii. Se leagă capetele libere, se răspund la întrebări, iar personajele ating o nouă stare de echilibru - sau cel puțin un punct de oprire care pare câștigat. În structura dramatică tradițională, rezoluția urmează punctului culminant și acțiunii finale.

Nu orice rezoluție este ordonată sau fericită. Unele povești se termină în ambiguitate, tragedie sau cu întrebări deschise. Ceea ce contează este că energia narativă care a alimentat mijlocul operei a fost abordată. Cititorii pot simți satisfacție, surpriză sau o neliniște deliberată, în funcție de scopul autorului.

În operele mai lungi, rezoluția poate ocupa o secțiune finală substanțială; în povestirile scurte poate fi doar un paragraf. În orice caz, este punctul în care cititorul poate privi înapoi și vedea forma întregului. O rezoluție slabă lasă impresia că povestea pur și simplu s-a oprit; una puternică face ca evenimentele precedente să pară intenționate și complete.