Un atom de clor are 17 protoni și 17 electroni. Are nevoie de încă un electron pentru a-și umple învelișul exterior. Când câștigă acel electron, devine un ion de clorură, cu 17 protoni și 18 electroni. Electronul suplimentar îi conferă o sarcină netă negativă. Un ion încărcat negativ se numește anion. Numele provine din cuvântul grecesc care înseamnă a urca, deoarece anionii migrează spre anod în timpul electrolizei.

Anionii se formează atunci când atomii câștigă electroni. Nemetalele tind să formeze anioni deoarece au învelișuri exterioare aproape pline și câștigă electroni mai ușor decât îi pierd. Oxigenul formează anionul oxid, O2-. Sulful formează anionul sulfură, S2-. Azotul formează anionul nitrură, N3-. Sarcina depinde de câți electroni are nevoie atomul pentru a atinge o configurație stabilă.

Anionii poliatomici sunt grupuri de atomi cu o sarcină netă negativă. Nitratul (NO3-), sulfatul (SO4^2-), carbonatul (CO3^2-) și fosfatul (PO4^3-) sunt exemple comune. Sunt unități stabile care poartă o sarcină și participă la reacții ca grup. Sunt esențiali în biologie, industrie și chimia mediului.

Anionii sunt peste tot. Sarea de masă este un cation de sodiu asociat cu un anion clorură. Bicarbonatul de sodiu este un cation de sodiu asociat cu un anion bicarbonat. Echilibrul cationilor și anionilor dintr-o soluție determină conductivitatea electrică și pH-ul acesteia. În corpul uman, echilibrul anionilor și cationilor menține echilibrul fluidelor, funcția nervoasă și homeostazia acido-bazică.