Fosforul acționează silențios. Se află în mijlocul ADN-ului, ATP-ului și membranelor celulare, iar plantele au nevoie de el pentru creșterea rădăcinilor, înflorire și formarea semințelor. O cultură cu deficit de fosfor arată atrofiată, cu frunze violacee și o dezvoltare slabă a rădăcinilor.

Spre deosebire de azot, fosforul nu provine din aer. Acesta este extras din rocă fosfatică, în principal în Maroc, China și Statele Unite. Aceasta îl face o resursă finită și concentrată în câteva țări. Rezervele globale sunt mari, dar nu nelimitate, iar calitatea variază. Reciclarea fosforului din gunoi de grajd, compost și ape uzate este din ce în ce mai mult discutată ca o strategie pe termen lung.

Unde merge

• Dezvoltarea rădăcinilor și creșterea timpurie
• Transferul de energie în interiorul plantei
• Înflorire, fructificare și formare de semințe
• Diviziunea celulară și materialul genetic

Fosforul se leagă strâns de particulele de sol, astfel încât nu se scurge așa cum se întâmplă cu nitrații. În schimb, se deplasează odată cu solul erodat în pâraie și lacuri, unde hrănește înflorirea algelor. Gestionarea eroziunii înseamnă gestionarea pierderii de fosfor.