Navele spațiale nu pot folosi aer pentru a se roti. Au nevoie de impuls intern. O roată de reacție rotește o masă grea în interiorul vehiculului, iar când roata accelerează într-o direcție, nava spațială o rotește în cealaltă. A treia lege a lui Newton, aplicată controlului alitudinii.

Trei roți gestionează cele trei axe, deși majoritatea navelor spațiale au câte patru pentru redundanță. Roțile sunt grele și consumatoare de energie, dar folosesc doar electricitate, nu și combustibil, ceea ce le face ideale pentru misiuni lungi.

Limite practice

• Roțile se saturează pe măsură ce ating viteza maximă
• Desaturarea necesită propulsoare sau cupluri magnetice
• Uzura rulmenților limitează durata de viață
• Vibrațiile pot afecta instrumentele sensibile

Când o roată se defectează, nava spațială poate adesea să se deplaseze șchiopătând pe celelalte trei, dar își pierde redundanța și este posibil să nu poată indica toate țintele. Atât Hubble, cât și Kepler au suferit defecțiuni ale roților care le-au schimbat misiunile.