O singură rachetă nu poate face totul. Transportul rezervoarelor goale și al motoarelor uzate irosește combustibil, așa că inginerii suprapun treptele. Fiecare treaptă își arde propulsorul, apoi se separă și se desprinde. Vehiculul rămas este mai ușor și poate accelera în continuare.

Matematica este brutală. Atingerea orbitei necesită o schimbare de viteză de aproximativ 9,4 kilometri pe secundă, iar raportul de masă necesar pentru a face acest lucru într-o singură etapă ar fi absurd. Etapificarea împarte problema în părți ușor de gestionat.

Configurații comune de staging

• Vehicule în două etape pentru orbită joasă
• Vehicule în trei etape pentru traiectorii de evacuare
• Stadializare paralelă cu booster-uri cu strap-on
• Stadializare serială cu etape centrale suprapuse

Separarea este un moment critic. Șuruburi explozive sau sisteme pneumatice eliberează platforma uzată, iar motoare mici o împing în afară. Dacă platforma nu se separă complet, misiunea se încheie imediat.