Raportul semnal-zgomot compară intensitatea semnalului cu zgomotul de fundal. Se măsoară în decibeli. Un raport semnal-zgomot ridicat înseamnă un semnal curat. Un raport semnal-zgomot scăzut înseamnă că semnalul este îngropat în zgomot. Raportul semnal-zgomot determină câte date pot fi transmise și cât de fiabil este acest lucru. Este o limită fundamentală a comunicării.

Raportul semnal-zgomot (SNR) se calculează ca puterea semnalului împărțită la puterea zgomotului. Un raport de 10 este 10 dB. Un raport de 100 este 20 dB. Un raport de 1.000 este 30 dB. Fiecare creștere de 3 dB dublează raportul de putere. Teorema Shannon-Hartley spune că capacitatea este proporțională cu lățimea de bandă înmulțită cu logaritmul lui unu plus SNR.

Raportul semnal-zgomot (SNR) în practică

• Wi-Fi: 20 până la 40 dB este bun
• Celular: 10 până la 20 dB este utilizabil
• Fibră: 20 până la 30 dB este tipic
• Satelit: 10 până la 15 dB este comun

Raportul semnal-zgomot (SNR) este afectat de distanță, interferențe și calitatea echipamentului. Îl puteți îmbunătăți apropiindu-vă, reducând interferențele sau utilizând antene mai bune. Dar nu puteți elimina zgomotul. Zgomotul termic este fundamental. SNR-ul este plafonul. Vă puteți apropia doar atât de mult.