Radiofrecvența este undă electromagnetică utilizată pentru comunicațiile fără fir. Se întinde de la aproximativ 3 kHz la 300 GHz. Telefonul, Wi-Fi-ul, Bluetooth-ul, deschizătorul de uși de garaj și brelocul auto utilizează toate radiofrecvență. Undele se deplasează prin aer și pereți. Ele transportă date prin amplitudine, frecvență sau fază variabile.

Frecvențele diferite se comportă diferit. Frecvențele joase călătoresc departe și penetrează pereții. Frecvențele înalte transportă mai multe date, dar au o rază de acțiune mai scurtă. Guvernele reglementează spectrul. În SUA, FCC atribuie benzi radiodifuzorilor, companiilor de telecomunicații și dispozitivelor nelicențiate. Wi-Fi utilizează benzi nelicențiate la 2,4 GHz și 5 GHz.

Benzi RF comune

• Radio AM: 530–1700 kHz
• Radio FM: 88–108 MHz
• Wi-Fi: 2,4 GHz, 5 GHz, 6 GHz
• Bluetooth: 2,4 GHz
• Rețea celulară 5G: sub 6 GHz și mmWave

Frecvența radio este invizibilă, dar aglomerată. Interferența este o problemă constantă. Pe măsură ce se conectează mai multe dispozitive, spectrul devine mai restrâns. Inginerii folosesc modulația, codarea și formarea fasciculului pentru a introduce mai multe date în aceleași unde radio.