Pornind de la informațiile date, o persoană trage o concluzie care depășește informația în sine. Raționamentul este acel proces de inferență coordonată.

Raționamentul deductiv trage concluzii care trebuie să fie adevărate dacă premisele sunt adevărate. Raționamentul inductiv generalizează din instanțe specifice. Raționamentul abductiv deduce cea mai plauzibilă explicație. Oamenii sunt capabili de raționament logic, dar se abat frecvent de la normele formale din cauza prejudecăților legate de credințe, a limitelor memoriei de lucru și a utilizării euristicilor.

Studiile lui Wason privind sarcina de selecție și raționamentul silogistic documentează erori frecvente. Expertiza și instruirea îmbunătățesc performanța în sarcinile formale. Raționamentul cotidian este pragmatic, orientat spre obiective și sensibil la contextul conversațional. Raționamentul susține știința, dreptul, planificarea și evaluarea argumentelor. Este o expresie centrală a raționalității umane, imperfectă, dar puternică.

Capacitatea de a urmări un argument și de a construi unul rămâne fundamentală pentru cunoașterea colectivă.