Retina este suprafața interioară sensibilă la lumină, situată în partea din spate a ochiului. Conține fotoreceptorii și circuitele neuronale inițiale care transformă lumina în semnale electrice.

Bastonele și conurile formează stratul cel mai exterior al fotoreceptorilor. Semnalele lor sunt procesate de celulele bipolare, celulele orizontale și celulele amacrine înainte de a ajunge la celulele ganglionare, ai căror axoni formează nervul optic. Retina nu este un senzor pasiv; aceasta efectuează procese de calcul substanțiale, inclusiv antagonismul centru-înconjurător și începuturile mișcării și procesării culorilor. Fovea, dens populată cu conuri, oferă o vedere centrală de înaltă acuitate; periferia, mai bogată în bastonașe, este mai sensibilă la lumina slabă și la mișcare.

Lumina trebuie să treacă prin straturile celulelor neuronale înainte de a ajunge la fotoreceptori, un aranjament care pare inversat, dar funcționează eficient. Bolile retinei - degenerescența maculară, retinita pigmentară, retinopatia diabetică - sunt principalele cauze ale pierderii vederii. Retina este singura parte a sistemului nervos central care poate fi observată direct prin pupilă.

Fiecare experiență vizuală începe cu modelul luminii care cade pe retină.