Mnemonicele sunt instrumente ajutătoare pentru memorie care îmbunătățesc codificarea și recuperarea informațiilor, adesea prin utilizarea unor imagini vii, a organizării sau a unor structuri familiare. Ele transformă informațiile arbitrare în ceva mai memorabil.

Tehnicile clasice includ metoda loci, în care elementele sunt imaginate de-a lungul unui traseu familiar, și sistemul de cuvinte cu cuie, în care elementele sunt legate de un set de cuie pre-memorate. Acronimele și acrostihurile comprimă listele în cuvinte sau propoziții individuale. Rimele și cântecele exploatează puterea ritmului și a melodiei. Studenții la medicină, actorii și cei care memorează cu atenție se bazează foarte mult pe astfel de dispozitive.

Mnemonicile funcționează prin furnizarea de indicii de recuperare și prin încurajarea codificării elaborative. Cu cât imaginea sau structura este mai distinctivă și interactivă, cu atât ajutorul este mai eficient. Ele nu cresc capacitatea subiacentă a memoriei atât de mult, cât utilizează mai bine capacitatea existentă. Cu practica, crearea de legături mnemonice devine rapidă și aproape automată.

Când materialul în sine este uscat sau neordonat, o metodă mnemonică oferă structura preferată de memorie.