Memoria explicită este rememorarea conștientă și intenționată a faptelor, evenimentelor și experiențelor. Este forma de memorie pe care o poți declara și discuta - de unde și celălalt nume, memorie declarativă.

Există două subdiviziuni majore. Memoria semantică stochează cunoștințe generale: capitala Franței, sensul cuvintelor, regulile aritmeticii. Memoria episodică stochează evenimente trăite personal, legate de anumite momente și locuri: ce ai mâncat la micul dejun, prima zi de școală, o conversație de săptămâna trecută. Ambele depind în mare măsură de lobul temporal medial, în special de hipocamp, pentru formarea de noi amintiri. Odată consolidate, acestea pot fi recuperate cu diferite grade de efort și intensitate.

Memoria explicită este cea testată prin teste de reamintire liberă, reamintire bazată pe indicii și recunoaștere. Este vulnerabilă la îmbătrânire, la anumite forme de amnezie și la trecerea timpului. Cu toate acestea, este și foarte flexibilă: faptele și evenimentele pot fi recombinate, imaginate și folosite pentru a planifica acțiuni viitoare.

Când cauți în mod deliberat în minte un nume sau o dată, folosești memoria explicită.