Corelația descrie o relație statistică între două variabile. Când o variabilă se modifică, cealaltă tinde să se modifice într-un mod corelat. Relația poate fi pozitivă - ambele cresc sau scad împreună - sau negativă - una crește pe măsură ce cealaltă scade.

O corelație pozitivă apare atunci când persoanele mai înalte tind să cântărească mai mult sau când timpul de studiu și notele la examene se mișcă în aceeași direcție. O corelație negativă apare atunci când orele de televiziune și notele se mișcă în direcții opuse. Intensitatea relației este măsurată prin cât de strâns se grupează punctele de date în jurul unei linii; diagramele de dispersie fac modelul vizibil dintr-o privire.

Corelația nu implică cauzalitatea. O a treia variabilă poate influența ambele, sau direcția influenței poate fi opusă traiectoriei așteptate. Vânzările de înghețată și decesele prin înec cresc împreună vara, însă niciuna nu o provoacă pe cealaltă. Prin urmare, cercetătorii tratează corelația ca punct de plecare pentru investigații ulterioare, mai degrabă decât ca o explicație finală.

În psihologie, studiile corelaționale sunt frecvente atunci când manipularea experimentală este imposibilă sau lipsită de etică. Acestea cartografiază peisajul relațiilor pe care experimentele le pot testa ulterior mai riguros.