Puterea de a bloca o decizie aprobată de alții este un veto. În procesele legislative, veto-ul executiv permite unui președinte sau guvernator să respingă un proiect de lege adoptat de legislativ, de obicei sub rezerva unei posibile anulări de către o majoritate considerabilă.

Vetourile forțează reconsiderarea și pot obține concesii. Simpla amenințare cu un veto modelează conținutul legislației înainte ca aceasta să ajungă la biroul executivului. Unele sisteme oferă drepturi de veto pe anumite puncte bugetare; altele necesită acceptarea sau respingerea întregului proiect de lege. Organizațiile internaționale acordă uneori drepturi de veto membrilor permanenți, cum ar fi în Consiliul de Securitate al ONU.

Vetoul este un mod clasic de a împiedica o acțiune în sistemele cu puteri separate. Suprautilizarea poate produce confruntare; subutilizarea poate sugera slăbiciune. Elaboratorii constituționali cântăresc beneficiile stabilizatoare ale vetoului față de riscul obstrucționării de către minorități a acțiunilor necesare.

O singură semnătură reținută poate opri un proiect de lege care a supraviețuit tuturor obstacolelor legislative anterioare.