Fotografia documentară prezintă evenimente și oameni reali. Scopul ei este de a spune o poveste, de a înregistra un moment în timp și de a fi martor. Nu este pusă în scenă. Nu este ficțiune. Este o formă de jurnalism, deși adesea merge mai departe decât știrile zilnice. Fotografii documentariști petrec săptămâni sau ani cu subiecții lor, construind încredere și surprinzând textura vieții de zi cu zi. Tradiția îi include pe Jacob Riis, Dorothea Lange, Walker Evans și Gordon Parks. Munca lor a modelat opinia publică și politicile publice.

Fotografia documentară nu este obiectivă. Fiecare alegere, ce să fotografiezi, ce să incluzi în cadru, ce să omiți, este o judecată. Cei mai buni fotografi documentariști sunt transparenți în ceea ce privește perspectiva lor. Nu pretind a fi neutri. Ei își propun să fie corecți. Etica contează. Consimțământul, confidențialitatea și impactul potențial al unei imagini asupra persoanelor din ea fac parte din muncă. Fotografia documentară s-a adaptat erei digitale. Unii fotografi lucrează în domeniul video, alții în domeniul multimedia, alții în eseuri foto de lungă durată. Esența rămâne aceeași: să înregistrezi ce se întâmplă și să o faci cu onestitate.

Forme ale fotografiei documentare

• Fotojurnalism. Știri și evenimente curente.
• Documentar social. Probleme legate de sărăcie, inegalitate și justiție.
• Formă lungă. Proiecte aprofundate pe parcursul a lunilor sau anilor.
• Multimedia. Combinarea fotografiilor cu audio și video.

Fotografia documentară nu este doar despre imagini. Este vorba despre responsabilitate. Fotograful ține în mâini o bucată din viața cuiva.