Poartă-i pe ceilalți așa cum ți-ar plăcea să fii tratat. Regula de aur apare în aproape fiecare tradiție religioasă și etică. Confucius a spus-o în Analecte: nu face altora ceea ce nu ai vrea să ți se facă ție. Hillel i-a spus-o unui convertit: ceea ce ți se pare urât, să nu faci aproapelui tău. Isus a spus-o în Predica de pe Munte: fă altora așa cum ai vrea să ți se facă ție. Regula este simplă, memorabilă și larg răspândită.

Filosofii au observat probleme. Ce se întâmplă dacă îți place să fii tratat în moduri în care alții nu se bucură? Un masochist nu ar vrea să fie tratat cu blândețe. Regula presupune că ceilalți vor ceea ce îți dorești și tu, ceea ce nu este întotdeauna adevărat. Printre răspunsuri se numără regula de platină: tratează-i pe ceilalți așa cum ar dori să fie tratați. Aceasta respectă diferența, dar ridică noi întrebări despre cum să știi ce vor ceilalți. Regula de aur apare și în etica kantiană, în cerința de a trata umanitatea ca scop, și în utilitarism, în exigența de a considera fericirea fiecăruia în mod egal. Nu este o teorie etică completă, dar este un punct de plecare puternic.

Versiuni ale regulii

• Pozitiv. Fă-le altora așa cum ai vrea să ți se facă ție.
• Negativ. Nu le face altora ceea ce nu ți-ai dori să ți se facă ție.
• Platinum. Tratează-i pe ceilalți așa cum ar dori ei să fie tratați.
• Kantian. Tratează umanitatea ca pe un scop, niciodată doar ca pe un mijloc.

Regula de aur nu este o formulă. Este o reamintire a faptului că ceilalți oameni contează la fel de mult ca tine.