Un dialog este o conversație între două sau mai multe persoane. În filosofie, este, de asemenea, o metodă și o formă literară. Platon a scris dialoguri în care Socrate își pune întrebări interlocutorilor, expunând contradicțiile și îndreptându-se spre o înțelegere mai profundă. Forma contează. Filosofia într-un dialog nu este o prelegere. Este un schimb de opinii, cu poziții testate în timp real. Cititorul urmărește desfășurarea investigației și este invitat să i se alăture.

Martin Buber a distins dialogul de monolog. Într-un dialog autentic, fiecare participant se adresează celuilalt ca pe un Tu, nu ca pe un Acesta. Relația este reciprocă. Scopul nu este să câștigi, ci să înțelegi. Hans-Georg Gadamer a susținut că dialogul este modelul pentru înțelegerea hermeneutică. Când citim un text sau întâlnim o altă cultură, intrăm într-o conversație în care presupunerile noastre sunt puse în pericol. Ideea nu este să-l absorbim pe celălalt în cadrul nostru, ci să lăsăm subiectul să conducă. Dialogul apare și în educație, în rezolvarea conflictelor și în democrația deliberativă.

Caracteristicile dialogului

• Reciprocitate. Participanții se adresează unii altora ca fiind egali.
• Deschidere. Concluziile nu sunt predeterminate.
• Ascultarea. A-l înțelege pe celălalt este la fel de important ca a fi înțeles.
• Transformare. Participanții își pot schimba opiniile.

Dialogul nu este dezbatere. Dezbaterea caută victoria. Dialogul caută înțelegerea și, uneori, adevărul.