Vânturile puternice ale unei furtuni împing apa mării spre coastă, ridicând nivelul apei mult peste mareea prevăzută. Această creștere anormală se numește valul de furtună. Este adesea aspectul cel mai distructiv al unui uragan care atinge uscatul sau al unui ciclon extratropical intens.

Înălțimea valurilor depinde de viteza vântului, dimensiunea furtunii, viteza de avans, unghiul de apropiere și forma liniei de coastă și a fundului mării. Platourile continentale puțin adânci și golfurile în formă de pâlnie amplifică valul. Valurile de deasupra apei ridicate adaugă distrugeri suplimentare. Dezastre istorice precum uraganul Galveston din 1900 și uraganul Katrina au demonstrat potențialul letal al valurilor de furtună.

Modelele de prognoză combină predicțiile meteorologice cu batimetria costieră pentru a estima valurile. Deciziile de evacuare pentru zonele joase se bazează în mare măsură pe aceste prognoze. Creșterea nivelului mării determinată de climă mărește linia de bază pe care se formează valurile, astfel încât furtunile viitoare vor produce niveluri mai ridicate ale apei, chiar dacă furtunile în sine nu se intensifică.

• Creșterea anormală a nivelului mării cauzată de vânturile de furtună
• Cauza principală a inundațiilor și pagubelor costiere
• Amplificat de platformele superficiale și geometria coastei
• Previziuni pentru ghidarea evacuărilor