Lobul frontal ocupă porțiunea anterioară a fiecărei emisfere cerebrale. Este cel mai mare dintre cei patru lobi și cel mai recent extins din punct de vedere evolutiv. Funcțiile sale includ planificarea, judecata, luarea deciziilor, mișcarea voluntară și reglarea comportamentului social.

Cortexul motor primar din partea din spate a lobului frontal emite comenzi pentru activitatea musculară voluntară. Zonele motorii premotorii și suplimentare pregătesc și secvențiază mișcările. Cortexul prefrontal, situat mai în față, susține memoria de lucru, controlul cognitiv și evaluarea consecințelor viitoare. Deteriorarea regiunii prefrontale - ilustrată în mod celebru de cazul lui Phineas Gage - poate lăsa inteligența de bază intactă, distrugând în același timp personalitatea, controlul impulsurilor și capacitatea de a-și urma planurile.

Lobii frontali continuă să se maturizeze până la începutul vârstei adulte, fapt adesea menționat în discuțiile despre luarea deciziilor în adolescență. Aceștia sunt puternic interconectați cu structurile limbice, permițând emoțiilor și cogniției să se influențeze reciproc. Multe afecțiuni psihiatrice și neurologice implică disfuncție frontală.

Când o persoană cântărește opțiuni, inhibă un impuls sau inițiază o acțiune deliberată, lobul frontal este implicat central.