Legato înseamnă a cânta sau a interpreta note într-o manieră lină și conectată, astfel încât o înălțime să curgă în următoarea fără o întrerupere perceptibilă. Opusul este staccato, în care notele sunt scurtate și separate.

La instrumentele cu coarde, legato se obține prin menținerea unui contact continuu cu arcușul în timpul schimbării notelor. Instrumentiștii de suflat conectează notele cu aer constant și mișcări minime ale limbii. Pianiștii suprapun eliberarea unei clape cu atacul următoarei. Cântăreții folosesc un suport respirațional constant și tranziții vocale atente.

Compozitorii marchează legato cu o legătură de notă peste notele afectate. Marcajul indică atât o abordare tehnică, cât și un ideal expresiv al unei linii perfecte. Obținerea unui legato adevărat necesită control, astfel încât conexiunea să nu devină neclară sau inegală în volum.

• Stil de joc fluid și conectat
• Opusul staccato-ului
• Marcat printr-o legatură de notă
• Necesită un ton continuu între note