Un text poate fi analizat gramatical propoziție cu propoziție și totuși să pară dispersat. Coerența este calitatea prin care un discurs se menține unit ca un întreg semnificativ pentru publicul său, prin relații logice, cunoștințe comune și o perspectivă consecventă.

Coerența este parțial creată de scriitor sau vorbitor și parțial construită de interpret. Legăturile cauzale, ordinea temporală și continuitatea tematică o susțin. Atunci când coerența eșuează, cititorii se plâng că un text „sare de colo colo” chiar dacă sunt prezente mecanisme de coeziune locale.

Profesorii de scriere vizează coerența atunci când solicită tranziții mai clare și o structură generală mai puternică. Psihologii discursivi studiază modul în care cititorii construiesc modele mentale ale situațiilor descrise în text. Coerența rămâne o realizare pragmatică și cognitivă, nu doar o proprietate formală a propozițiilor.

• Conectivitatea generală semnificativă a unui discurs
• Depinde de logică, cunoștințe și perspectivă
• Distins de, dar susținut de dispozitive de coeziune
• Preocuparea centrală în instruirea scrisă și studiul discursului