Neglijența gravă depășește neglijența obișnuită. Este o ignorare conștientă și voluntară a siguranței celorlalți. Un șofer care trece accidental pe roșu este neglijent. Un șofer care trece pe roșu în timp ce trimite un mesaj cu 130 km/h poate fi neglijent grav. Diferența constă în conștientizare și ignorare.

Instanțele judecătorești definesc neglijența gravă în mod diferit în funcție de jurisdicție. Unele impun o alegere conștientă de a risca un prejudiciu. Altele impun un comportament atât de nesăbuit încât șochează conștiința. Eticheta contează deoarece poate debloca daune punitive, poate ocoli plafoanele de răspundere și uneori poate anula acoperirea asigurării.

Neglijență gravă versus neglijență obișnuită

• Neglijență obișnuită: lipsa de a exercita o diligență rezonabilă.
• Neglijență gravă: ignorarea conștientă a siguranței.
• Abatere intenționată: vătămare intenționată sau încălcare conștientă.
• Neglijența gravă permite adesea daune punitive.
• Asigurarea poate să nu acopere actele de neglijență gravă.

Printre exemple se numără un medic care lucrează sub influența alcoolului, o companie de autobuze care ignoră rapoartele privind defecțiunile la frâne sau un proprietar care lasă o groapă deschisă nemarcată într-o parcare întunecată. Reclamanții trebuie să dovedească faptul că pârâtul cunoștea riscul și a ales să-l ignore. Acesta este un standard mai înalt decât neglijența obișnuită. Atunci când este îndeplinit, consecințele pot fi severe. Daunele punitive sunt concepute pentru a pedepsi și a descuraja, nu doar pentru a compensa.