Promisiunile gratuite sunt adesea inaplicabile. Contraprestația este valoarea pe care fiecare parte o dă sau o promite în schimbul promisiunii sau executării de către cealaltă parte, ceea ce face ca un contract să fie obligatoriu în conformitate cu regulile tradiționale de drept comun.

Poate fi o plată, un act, o amânare sau o promisiune de compensare. În general, instanțele nu evaluează dacă contraprestația a fost adecvată, atâta timp cât s-a negociat ceva suficient din punct de vedere legal. Contraprestațiile anterioare și obligațiile pur morale nu sunt de obicei luate în considerare.

Unele statute și doctrine moderne impun anumite promisiuni fără o contraprestație clasică, cum ar fi instrumentele formale sigilate în locuri limitate sau precluziunea promisorie. Totuși, în formarea contractelor de zi cu zi, elementul de schimb rămâne o cerință centrală. Identificarea clară a ceea ce oferă fiecare parte ajută la evitarea disputelor ulterioare privind aplicabilitatea.

• Schimb negociat care susține un contract
• Poate fi un act, o abținere sau o promisiune
• De obicei, adecvarea nu este examinată îndeaproape
• Distins de cadouri sau beneficii anterioare