Dintr-un oraș de pe Tibru a apărut un stat care se întindea pe toată Mediterana. Imperiul Roman, datând în mod convențional din anul 27 î.Hr., când Augustus a stabilit stăpânirea unică, controla vaste teritorii în Europa, Africa de Nord și Orientul Apropiat până la depunerea ultimului împărat occidental în 476 d.Hr. Jumătatea estică a continuat să fie Bizanț.

Dreptul roman, drumurile, orașele și organizarea militară integrau popoare diverse. Latina și greaca serveau drept limbi de administrare și cultură. Împărații combinau comanda militară cu autoritatea religioasă și civică. Rețelele economice transportau cereale, vin, ulei de măsline și bunuri de lux pe distanțe lungi.

Declinul imperiului în vest a implicat tensiuni interne și presiuni externe; explicațiile rămân dezbătute. Moștenirea sa juridică și culturală a modelat Europa medievală și modernă. Vestigiile arheologice și o bogată tradiție literară îl fac unul dintre statele antice cele mai intens studiate.

• Imperiul mediteranean centrat pe Roma
• Convențional, între 27 î.Hr. și 476 d.Hr. în vest
• Regiuni diverse integrate prin lege și infrastructură
• Stânga a avut o influență juridică și culturală durabilă