Anagnorisis este momentul dintr-o piesă de teatru sau narațiune în care un personaj face o descoperire critică - adesea despre identitate, relație sau adevărata natură a unei situații. Aristotel a tratat-o ​​ca un element cheie al tragediei complexe.

În Oedip Rex, recunoașterea apare atunci când Oedip înțelege în sfârșit că el însuși este criminalul pe care îl căuta și că soția sa este mama sa. Descoperirea îi inversează înțelegerea a tot ceea ce s-a întâmplat înainte și propulsează acțiunea spre catastrofă. Momente similare apar în comedie și ficțiunea modernă, deși consecințele pot fi mai puțin fatale. Recunoașterea poate fi treptată sau bruscă; ceea ce contează este că schimbă relația personajului cu lumea poveștii.

Anagnorisis este adesea asociată cu peripeteia, inversarea sorții. Împreună, ele creează pivotul emoțional al multor intrigi. Mecanismul rămâne eficient deoarece publicul împărtășește trecerea personajului de la ignoranță la cunoaștere și simte greutatea costului acestei cunoașteri.

Când solzii cad de pe ochii unui personaj și adevărul iese la iveală, povestea a ajuns la anagnoriză.