Un tarif de alimentare cu energie electrică (feed-in tariff) plătește producătorilor de energie regenerabilă un preț fix pentru energia electrică pe care o introduc în rețea. Tariful este de obicei peste prețul pieței pentru a face proiectele viabile. Plata este garantată pentru o perioadă lungă de timp, adesea de 15 până la 25 de ani. Este o politică concepută pentru a atrage investiții prin reducerea riscului.

Germania a fost pionieră în introducerea tarifelor fixe moderne în anul 2000. Politica a declanșat o creștere a industriei energiei solare și eoliene. Programe similare au urmat în Spania, Italia și zeci de alte țări. Tarifele fixe au redus costul panourilor solare mai rapid decât a prevăzut aproape oricine. Acestea au fost scumpe în primii ani și acum sunt în mare parte eliminate treptat pe piețele mature.

Criticii spun că tarifele de alimentare cu energie electrică pot plăti prea mult producătorii și pot împovăra plătitorii de tarife. Susținătorii susțin că acestea oferă certitudinea de care investitorii au nevoie. Sistemele de licitații le-au înlocuit în multe locuri, permițând guvernelor să stabilească o țintă de capacitate și să cumpere cele mai ieftine oferte. Ambele abordări pot funcționa. Alegerea depinde de maturitatea pieței și de obiectivele politice.

Caracteristici cheie

• Preț garantat pentru energia regenerabilă
• Contract pe termen lung
• Acces prioritar la rețea
• Costul a fost transferat către contribuabili
• Adesea înlocuit de licitații