Nu există în lumea reală. Concurența perfectă este un reper teoretic, o piață cu atât de mulți cumpărători și vânzători încât nimeni nu poate influența prețul. Produsele sunt identice. Informațiile sunt perfecte. Intrarea și ieșirea sunt libere. În aceste condiții, firmele obțin profit economic zero pe termen lung, iar resursele se îndreaptă către utilizările lor cu cea mai mare valoare.

Modelul este util tocmai pentru că este extrem. Arată ce se întâmplă atunci când concurența este intensă. Firmele trebuie să producă la cel mai mic cost posibil sau să dea faliment. Nu pot percepe prețuri mai mari decât prețul pieței. Consumatorii beneficiază de cea mai bună ofertă. Orice abatere de la aceste condiții, fie că este vorba de branding, brevete sau reglementări, creează un anumit grad de putere de piață și îndepărtează piața de ideal.

Produsele agricole sunt cele mai apropiate. Un cultivator de grâu nu poate cere mai mult decât prețul pieței, deoarece cumpărătorii pot merge în altă parte. Dar chiar și aici, subvențiile guvernamentale și barierele comerciale distorsionează imaginea. Adevărata valoare a concurenței perfecte este un etalon. Ea le spune economiștilor cât de mult s-a abătut o piață de la idealul concurențial și dacă această abatere merită corectată.

Presupuneri

• Mulți cumpărători și vânzători
• Produse identice
• Informații perfecte
• Intrare și ieșire libere
• Nicio intervenție guvernamentală