Când Toyota construiește o fabrică în Kentucky sau când o firmă chineză cumpără o companie minieră braziliană, aceasta este o investiție străină directă. ISD-urile înseamnă că o companie dintr-o țară investește în interese comerciale în alta, de obicei obținând controlul sau o influență semnificativă asupra operațiunilor. Este diferit de investițiile de portofoliu, unde străinii cumpără acțiuni sau obligațiuni fără a gestiona nimic.

Țările concurează pentru investițiile străine directe (ISD) deoarece acestea aduc mai mult decât bani. Aduc tehnologie, abilități de management și acces la lanțurile de aprovizionare globale. O nouă fabrică creează locuri de muncă și formează lucrători locali. Furnizorii locali obțin contracte. Veniturile fiscale cresc. Pentru țările în curs de dezvoltare, ISD-urile pot fi o scurtătură către industrializare, deși nu întotdeauna una curată.

Dezavantajele sunt reale. Firmele străine pot extrage resurse fără a reinvesti. Profiturile se întorc la sediile centrale. Guvernele oferă uneori scutiri de taxe și reglementări relaxate care depășesc beneficiile. Iar investițiile străine directe pot fi volatile. O criză politică sau o recesiune economică globală pot determina investitorii să fugă, lăsând în urmă fabricile goale.

De ce investesc firmele în străinătate

• Accesul la noi piețe
• Costuri mai mici cu forța de muncă și producție
• Resurse naturale
• Active și tehnologie strategice
• Acorduri comerciale și tarife