Carbonul se mișcă constant între atmosferă, oceane, uscat și ființele vii. Această mișcare este ciclul carbonului. Plantele extrag dioxidul de carbon din aer prin fotosinteză și îl blochează în zaharuri și țesuturi. Animalele mănâncă plantele și eliberează carbon înapoi prin respirație. Când organismele mor, descompunătorii le descompun, returnând carbonul în sol și aer. Oceanele absorb cantități mari de dioxid de carbon, iar organismele marine își construiesc cochilii și schelete din acesta. De-a lungul a milioane de ani, o parte din carbon este îngropat și comprimat în cărbune, petrol și gaze.

Activitatea umană a perturbat acest ciclu. Arderea combustibililor fosili eliberează carbon care a fost stocat în subteran timp de sute de milioane de ani. Defrișările îndepărtează copacii care altfel ar absorbi dioxidul de carbon. Rezultatul este o creștere netă a carbonului atmosferic, care captează căldura și provoacă schimbări climatice. Oceanul absoarbe aproximativ un sfert din emisiile umane, ceea ce face ca apa mării să fie mai acidă și dăunează coralilor și crustaceelor.

Rezervoare majore de carbon

• Atmosferă: dioxid de carbon și metan.
• Oceane: carbon dizolvat și viață marină.
• Teren: soluri, păduri și turbă.
• Combustibili fosili: cărbune, petrol și gaze.

Ciclul carbonului nu este o buclă închisă. Este un set de fluxuri care pot fi dezechilibrate. De-a lungul majorității istoriei omenirii, echilibrul s-a menținut. De la revoluția industrială încoace, nu s-a mai întâmplat.