O filmare este o singură înregistrare continuă a unei scene înainte de montaj. Când regizorul spune „acțiune”, camera se rotește. Când regizorul spune „oprire”, filmarea s-a terminat. O singură filmare poate necesita mai multe filmări. Prima filmare poate avea o problemă tehnică. A doua poate avea o problemă de performanță. A treia poate fi perfectă. Regizorul alege cea mai bună filmare. Montezorul asamblează filmările în filmul final. Filmarea este materia primă a filmului.

Duplicațiile sunt numerotate pentru referință. Duplicația 1, Duplicația 2, Duplicația 3. Supervizorul de scenariu urmărește duplicările și notează care dintre ele sunt bune. Regizorul poate solicita o altă dublă pentru siguranță, pentru acoperire sau pentru o interpretare diferită. Actorii își pot ajusta interpretarea. Camera își poate schimba unghiul. Lumina poate fi ajustată. Fiecare dublă este o nouă încercare. Cea mai bună dublă nu este întotdeauna ultima. Uneori, prima dublă surprinde o spontaneitate care lipsește din dublele ulterioare. Uneori, a zecea dublă este cea în care totul se potrivește.

Captura este un moment în timp. Este o reprezentație care nu se va mai repeta niciodată. Camera o surprinde. Editorul o folosește. Publicul o vede. Captura este unitatea de reprezentație. Este munca actorului. Este alegerea regizorului. Este materialul editorului. Captura este adevărul brut al filmului. Este ceea ce s-a întâmplat în ziua respectivă. Restul este construcție.