O soluție este un amestec omogen dintr-un substanță dizolvată într-un solvent. Particulele de substanță dizolvată sunt distribuite uniform în solvent. Amestecul este uniform, ceea ce înseamnă că orice probă are aceeași compoziție. Apa sărată, aerul și alama sunt toate soluții. Substanța dizolvată poate fi solidă, lichidă sau gazoasă. Solventul este de obicei lichid, dar poate fi și gaz sau solid. Cuvântul „soluție” provine din latinescul „solvere”, care înseamnă a afâna sau a dizolva.

Soluțiile se formează atunci când substanța dizolvată și solventul interacționează favorabil. Particulele de substanță dizolvată sunt separate una de cealaltă și înconjurate de molecule de solvent. Acest proces se numește solvatare. Este determinat de entropie și entalpie. Dacă interacțiunile dintre substanța dizolvată și solvent sunt mai puternice decât interacțiunile dintre particulele de substanță dizolvată și dintre particulele de solvent, se formează soluția. Dacă nu, substanța dizolvată nu se dizolvă.

Soluțiile au proprietăți care depind de substanța dizolvată și de solvent. Proprietățile coligative, cum ar fi creșterea punctului de fierbere și scăderea punctului de îngheț, depind de numărul de particule de substanță dizolvată. Soluțiile de electroliți conduc electricitatea. PH-ul unei soluții depinde de substanța dizolvată. Concentrația unei soluții este exprimată în molaritate, molalitate sau procent de masă.

Soluțiile sunt peste tot. Sângele este o soluție. Apa de mare este o soluție. Aliajele sunt soluții solide. Benzina este un amestec de hidrocarburi. Înțelegerea soluțiilor este esențială în chimie, biologie și industrie.