Bicarbonatul de sodiu și oțetul reacționează, iar amestecul se răcește. Aceasta este o reacție endotermă, o reacție care absoarbe căldură din mediul înconjurător. Produșii au mai multă energie decât reactanții, așadar sistemul preia energie din mediu. Temperatura scade. Reacțiile endoterme sunt opusul reacțiilor exoterme, care eliberează căldură.

Variația de energie provine din ruperea și formarea legăturilor. Ruperea legăturilor necesită energie. Formarea legăturilor eliberează energie. Într-o reacție endotermă, energia necesară pentru ruperea legăturilor este mai mare decât energia eliberată atunci când se formează noi legături. Rezultatul net este absorbția de energie. Variația de entalpie, delta H, este pozitivă. Reacția nu este spontană la temperaturi scăzute, cu excepția cazului în care variația de entropie este suficient de mare pentru a depăși entalpia.

Reacțiile endoterme sunt frecvente. Fotosinteza este endotermă, absorbind energia luminoasă pentru a transforma dioxidul de carbon și apa în glucoză și oxigen. Descompunerea termică a carbonatului de calciu este endotermă. Dizolvarea azotatului de amoniu în apă este endotermă, motiv pentru care se utilizează comprese reci. Reacția dintre hidroxidul de bariu și tiocianatul de amoniu este puternic endotermă și poate îngheța apa.

Reacțiile endoterme sunt utilizate în aplicațiile de răcire. Compresele reci instant, dozele de băuturi auto-răcitoare și unele procese industriale se bazează pe ele. De asemenea, sunt importante în biologie, unde reacțiile endoterme determină metabolismul și mențin temperatura corpului. Distincția dintre endoterm și exoterm este fundamentală pentru termochimie.