Ventilația este alimentarea și eliminarea intenționată a aerului dintr-o clădire. Aceasta introduce aer proaspăt, elimină aerul viciat, controlează umiditatea și diluează poluanții. Fără aceasta, aerul din interior devine înăbușitor, umed și potențial nesănătos. Ventilația nu este același lucru cu aerul condiționat, deși cele două funcționează adesea împreună.

Există două tipuri principale. Ventilația naturală se bazează pe vânt și flotabilitate pentru a mișca aerul prin deschideri precum ferestre, guri de aerisire și coșuri de fum. Este gratuită și sustenabilă, dar este variabilă și greu de controlat. Ventilația mecanică folosește ventilatoare și conducte pentru a mișca aerul. Este fiabilă și controlabilă, dar consumă energie.

Codurile de construcție stabilesc rate minime de ventilație pentru diferite ocupații. O sală de clasă are nevoie de mai mult aer proaspăt pe persoană decât un birou. O bucătărie comercială are nevoie de o evacuare puternică. Un laborator are nevoie de sisteme specializate pentru a elimina vaporii periculoși. Cerințele se bazează pe cercetări privind calitatea aerului din interior și sănătatea.

Ventilația este ușor de trecut cu vederea până când cedează. O clădire cu ventilație slabă se simte înfundată și miroase urât. O clădire cu o ventilație bună se simte proaspătă fără ca nimeni să observe. Cea mai bună ventilație este invizibilă.