Un rit de trecere este o ceremonie care marchează trecerea unei persoane de la un statut la altul. Nașterea, pubertatea, căsătoria și moartea sunt ocaziile clasice. Arnold van Gennep, scriind în 1909, a identificat trei faze: separarea, liminalitatea și încorporarea. Persoana își părăsește vechiul statut, există pentru o perioadă într-o stare intermediară, apoi reintră în societate cu o nouă identitate. Victor Turner a extins ulterior ideea de liminalitate, descriind-o ca un moment de ambiguitate și potențial.

Aceste ceremonii sunt adesea dramatice. Inițiații pot fi izolați, li se pot da nume noi, pot fi marcați cu cicatrici sau pot fi învățați cunoștințe secrete. Calvarul contează. Marchează tranziția în corp și în memorie. În multe societăți, întreaga comunitate participă, fiind martoră la schimbare și confirmând noul statut. Fără ritual, tranziția poate fi considerată incompletă sau ilegitimă.

Faze comune

• Separare: inițiatul părăsește vechea viață.
• Liminalitate: o perioadă de ambiguitate și testare.
• Încorporare: revenire cu un statut nou.
• Recunoașterea comunității pecetluiește schimbarea.

Riturile de trecere nu sunt doar pentru individ. Ele reînnoiesc înțelegerea grupului asupra propriei structuri și valori.