Azotul constituie aproximativ 78% din aer, dar majoritatea organismelor nu îl pot utiliza direct. Ciclul azotului transportă acest element prin atmosferă, sol, apă și ființele vii, transformându-l în forme pe care plantele și animalele le pot utiliza. Bacteriile fac cea mai mare parte a muncii. Bacteriile fixatoare de azot, care trăiesc libere în sol sau în noduli de pe rădăcinile leguminoaselor, transformă azotul atmosferic în amoniac. Alte bacterii transformă amoniacul în nitrați, pe care plantele îi absorb. Animalele obțin azot mâncând plante sau alte animale. Când organismele mor, descompunătorii le descompun țesuturile și eliberează azot înapoi în sol.

Activitatea umană a dublat cantitatea de azot care intră în mediu. Producția de îngrășăminte și arderea combustibililor fosili eliberează compuși reactivi ai azotului. Aceștia se pot infiltra în căile navigabile, provocând înflorirea algelor și zone moarte. De asemenea, pot forma protoxid de azot, un gaz cu efect de seră puternic. Gestionarea ciclului azotului este una dintre cele mai dificile provocări de mediu, deoarece azotul este esențial pentru producția de alimente. Scopul nu este eliminarea lui, ci utilizarea lui mai eficientă.

Pași cheie

• Fixare: azot gazos transformat în amoniac.
• Nitrificare: amoniacul este transformat în nitrați.
• Asimilare: plantele și animalele absorb azotul.
• Denitrificare: nitrații sunt transformați înapoi în azot gazos.

Ciclul azotului este invizibil, dar esențial. Fiecare proteină din corpul tău conține azot care a trecut prin acest ciclu de multe ori.