Memoria este persistența învățării în timp prin codificarea, stocarea și recuperarea informațiilor. Ea permite experiențelor trecute să influențeze comportamentul și gândirea prezentă.

Psihologii împart memoria în etape și sisteme. Memoria senzorială reține impresiile brute pentru o fracțiune de secundă. Memoria pe termen scurt sau de lucru reține o cantitate limitată de informații timp de câteva secunde până la câteva minute, în timp ce este utilizată. Memoria pe termen lung stochează cunoștințe și experiențe pentru perioade mult mai lungi, potențial o viață întreagă. În memoria pe termen lung, sistemele explicite susțin amintirea conștientă a faptelor și evenimentelor, în timp ce sistemele implicite susțin abilități și răspunsuri condiționate.

Memoria este reconstructivă mai degrabă decât reproductivă. Recuperarea este influențată de indicii, starea de spirit actuală și informațiile ulterioare. Uitarea poate rezulta din degradare, interferență sau eșec în recuperarea informațiilor. Stimularea emoțională, repetiția și organizarea semnificativă întăresc memorarea. Tulburări precum amnezia și modificările memoriei asociate cu îmbătrânirea dezvăluie vulnerabilitatea acestor sisteme.

Fără memorie, fiecare moment ar fi izolat. Cu ea, experiența se acumulează într-un sine continuu.