Absoluția este iertarea formală a păcatelor de către un preot. Este un sacrament în tradițiile catolică, ortodoxă și anglicană. Penitentul își mărturisește păcatele. Preotul rostește cuvintele de absolvire. Păcatele sunt iertate. Penitentul este împăcat cu Dumnezeu și cu biserica. Este un moment de har.

Cuvintele dezlegării variază. În Biserica Catolică, preotul spune: Te dezleg de păcatele tale în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Penitentul răspunde: Amin. Preotul poate spune și o rugăciune de mulțumire. Penitentul săvârșește o penitență. Poate fi vorba de rugăciuni, post sau acte de slujire. Penitența nu este o pedeapsă. Este un remediu. Îl ajută pe penitent să crească în virtute.

Absoluția în practică

• Spovedanie: penitentul își mărturisește păcatele.
• Căință: penitentul își pare rău.
• Absoluție: preotul iartă.
• Pocăință: penitentul își îndeplinește greșeala.
• Reconciliere: relația este restabilită.

Absoluția nu este magie. Necesită pocăință. Penitentul trebuie să regrete cu adevărat. Trebuie să aibă intenția de a se schimba. Fără pocăință, cuvintele sunt goale. Sacramentul nu este o licență pentru a păcătui. Este un medicament pentru bolnavi. Este un dar pentru cei care se luptă. Este o mângâiere pentru cei vinovați. Confesionalul este un loc al onestității. Preotul este legat de pecetea spovedaniei. Nu poate dezvălui ceea ce aude. Această pecete este absolută. A fost apărată de martiri. Este temelia încrederii. Absoluția este momentul eliberării. Povara este ridicată. Tabla este ștersă de tot. Penitentul iese liber. Este o mică mostră din rai. Este Evanghelia în acțiune. Este har.