Amnezia sursei este incapacitatea de a-ți aminti unde, când sau cum a fost dobândită informația, chiar dacă informația în sine este păstrată. Conținutul este disponibil; originea este pierdută.

O persoană poate cunoaște un fapt, dar îl poate atribui în mod eronat unui ziar în loc unei conversații sau poate crede că un eveniment imaginar a avut loc cu adevărat. Amnezia sursei contribuie la apariția amintirilor false și la efectul de somn, în care un mesaj de la o sursă cu credibilitate scăzută devine mai convingător în timp, pe măsură ce sursa este uitată. Adulții în vârstă sunt deosebit de predispuși la confuzii cu sursa.

Fenomenul dezvăluie că memoria conținutului și memoria contextului sunt susținute de procese parțial distincte. Regiunile hipocampului și prefrontale sunt implicate în legarea și recuperarea ulterioară a informațiilor sursă. Când această legare eșuează, faptul plutește liber de originea sa și poate fi reasamblat incorect.

A ști ceva fără a ști cum știe acel lucru este fața cotidiană a amneziei sursă.