Urechea internă este porțiunea cea mai internă a sistemului auditiv. Conține cohleea, care transduce sunetul, și organele vestibulare, care simt echilibrul și mișcarea capului.

Vibrațiile sonore care ajung la urechea internă pun în mișcare fluidul cohleei. Celulele ciliate de-a lungul membranei bazilare transformă această mișcare în semnale neuronale care călătoresc prin nervul auditiv către creier. Canalele semicirculare și organele otolitice detectează accelerația rotațională și liniară, furnizând informațiile necesare pentru echilibru și orientare spațială. Ambele sisteme au aceeași arhitectură membranoasă, umplută cu fluid, și același mecanism de transducție al celulelor ciliate.

Lezarea urechii interne produce pierderea auzului neurosenzorial sau tulburări vestibulare, cum ar fi vertijul. Deoarece structurile sunt delicate și încapsulate în os, diagnosticul se bazează adesea pe teste funcționale și imagistică, mai degrabă decât pe inspecția directă. Implanturile cohleare ocolesc celulele ciliate deteriorate prin stimularea directă a nervului auditiv, restabilind o formă de auz la multe persoane cu pierdere severă a urechii interne.

Urechea internă este locul unde vibrațiile mecanice devin limbajul electric al sistemului nervos.