Informațiile răspândite în mod deliberat pentru a modela percepția publică în favoarea unei cauze sau împotriva unui adversar constituie propagandă. Aceasta accentuează selectiv faptele favorabile, le omite pe cele incomode și adesea face apel mai mult la emoție decât la o argumentație echilibrată.

Statele, partidele și mișcările folosesc propaganda. Tehnicile includ repetiția, simplificarea, demonizarea inamicilor și crearea de mituri care dau putere. Mass-media și, mai recent, platformele sociale amplifică raza de acțiune. Linia dintre persuasiunea legitimă și propagandă este contestată; campania de informare publică a unei persoane este manipularea alteia.

Propaganda în timp de război este deosebit de intensă deoarece mizele sunt mari, iar informațiile sunt controlate. În timp de pace, mesajele concurente limitează dominația oricărei narațiuni singulare în societățile deschise. Alfabetizarea media și jurnalismul independent sunt principalele mijloace de apărare împotriva comunicării manipulative. Recunoașterea propagandei nu necesită respingerea oricărei susțineri; necesită observarea momentelor în care complexitatea și contra-dovezile sunt suprimate sistematic.

• Comunicare deliberată pentru promovarea unui punct de vedere politic
• Folosește selectivitatea, emoția și repetiția
• Angajați de state și actori nestatali
• Contracarat de surse de informații independente