Un senzor de imagine este dispozitivul care transformă lumina într-un semnal electronic. Acesta se află în spatele lentilei, la planul focal. Când lumina atinge senzorul, aceasta generează o sarcină electrică proporțională cu intensitatea luminii. Camera procesează această încărcare într-o imagine digitală. Există două tipuri principale: CCD și CMOS. CMOS este acum dominant, deoarece este mai ieftin de fabricat, consumă mai puțină energie și permite o citire mai rapidă. Senzorii CCD sunt încă utilizați în unele aplicații științifice și astronomice, unde sensibilitatea și uniformitatea lor contează.

Dimensiunea senzorului este una dintre cele mai importante specificații ale unei camere. Senzorii mai mari captează mai multă lumină, ceea ce înseamnă, în general, performanțe mai bune în lumină slabă și o profunzime de câmp mai mică. Senzorii mai mici permit camere și obiective mai mici. Numărul de pixeli de pe un senzor determină rezoluția, dar mai mulți pixeli nu înseamnă întotdeauna mai bine. Pixelii mai mici colectează mai puțină lumină, ceea ce poate crește zgomotul. Tehnologia senzorilor s-a îmbunătățit dramatic. Senzorii cu iluminare din spate mută firele în spatele stratului sensibil la lumină, îmbunătățind sensibilitatea. Senzorii suprapuși adaugă un strat de memorie, permițând o citire mai rapidă și o performanță video mai bună.

Tipuri de senzori

• CCD. Dispozitiv cu cuplare de sarcină, tehnologie mai veche.
• CMOS. Semiconductor metal-oxid complementar, dominant astăzi.
• Iluminare din spate. Sensibilitate îmbunătățită.
• Stacked. Citire mai rapidă, videoclip mai bun.

Senzorul este inima camerei digitale. Dimensiunea, tipul și numărul de pixeli determină ce poate face camera.