O propoziție sintetică este o afirmație al cărei adevăr depinde de fapte. Predicatul nu este conținut în subiect. „Toți burlacii sunt nefericiți” este sintetic. Conceptul de „burlac” nu include „nefericitul”. Ai nevoie de dovezi pentru a ști dacă este adevărată. Afirmația adaugă informații despre lume. Nu este adevărată prin definiție.

Termenul provine de la Immanuel Kant. El a distins propozițiile sintetice de cele analitice. Propozițiile analitice sunt adevărate prin sens. Propozițiile sintetice sunt adevărate prin fapt. Toți burlacii sunt necăsătoriți este analitică. Toți burlacii sunt nefericiți este sintetică. Prima este adevărată prin definiție. A doua necesită observație.

Exemple de propoziții sintetice

• Pisica este pe covoraș.
• Apa fierbe la 100 de grade Celsius.
• Unele lebede sunt negre.
• Parisul este capitala Franței.
• Iarba este verde.

Propozițiile sintetice sunt informative. Îți spun ceva ce nu știai. Sunt contingente. Ar putea fi false. Pisica ar putea fi pe podea. Apa ar putea fierbe la o temperatură diferită pe o altă planetă. Lebedele negre există, dar s-ar putea să nu fi existat. Propozițiile sintetice sunt materia științei și a cunoașterii cotidiene. Sunt testate în funcție de experiență. Sunt revizuite atunci când apar noi dovezi. Nu sunt certe. Sunt probabile. Acesta este compromisul. Propozițiile analitice sunt certe, dar neinformative. Propozițiile sintetice sunt informative, dar incerte. Kant a susținut că unele propoziții sunt atât sintetice, cât și a priori. Le-a numit sintetice a priori. Exemplele includ adevăruri matematice și principii cauzale. Acest lucru este controversat. Majoritatea filosofilor acceptă distincția analitic-sintetic. Dar granița este dezbătută. Este apa H2O analitică sau sintetică? Dezbaterea continuă.