Sistemul nervos autonom controlează funcțiile involuntare ale corpului - ritmul cardiac, digestia, respirația, transpirația și reglarea organelor interne. Acesta funcționează în mare măsură în afara conștientizării, dar este esențial pentru supraviețuire.

Are două diviziuni principale care adesea acționează în opoziție. Diviziunea simpatică pregătește organismul pentru acțiune: accelerează inima, dilată pupilele, redirecționează sângele către mușchi și eliberează adrenalină. Diviziunea parasimpatică promovează odihna și recuperarea: încetinește inima, stimulează digestia și conservă energia. O a treia diviziune, sistemul nervos enteric, gestionează tractul gastrointestinal cu o independență considerabilă.

Ambele diviziuni sunt active în permanență; echilibrul dintre ele se schimbă în funcție de circumstanțe. Dominanța simpatică cronică este legată de bolile legate de stres. Biofeedback-ul și anumite practici de meditație pot crește influența voluntară asupra funcțiilor considerate odinioară complet automate, demonstrând că granița dintre voluntar și autonom nu este absolută.

De fiecare dată când inima accelerează la un zgomot brusc sau se calmează după o masă, sistemul nervos autonom ajustează mediul intern pentru a face față momentului.