Vioara este cel mai mic și cel mai înalt instrument din familia instrumentelor cu coarde de orchestră. Se ține sub bărbie și se cântă cu un arcuș tras peste cele patru corzi ale sale sau, ocazional, ciupită. Tonul său strălucitor și cântător a transformat-o în principalul instrument melodic al muzicii clasice occidentale.

Secțiunea de vioară formează cel mai mare grup din orchestră și interpretează adesea temele principale. Repertoriul solistic este vast, de la sonatele și partitele lui Bach până la concertele lui Mozart, Beethoven, Brahms și ale multor compozitori ulteriori. Muzica de cameră plasează vioara în cvartete de coarde, triouri cu pian și ansambluri mixte.

Tehnica implică plasarea precisă a mâinii stângi pentru intonație, un control sofisticat al arcușului pentru ton și articulație și un simț rafinat al stilului. Reactivitatea instrumentului permite o mare subtilitate a expresiei. Viori celebre de la creatori precum Stradivari și Guarneri sunt apreciate pentru sunetul lor excepțional.

Puține instrumente au inspirat atât de mult repertoriu sau o tradiție interpretativă atât de intensă.