Melodia vorbirii poartă semnificație dincolo de cuvinte. Intonația este modelul de variație a tonalității sunetelor în fraze și propoziții care semnalează tipul de propoziție, focalizarea, atitudinea și structura discursului.

Intonația ascendentă marchează adesea întrebările de tip da-nu în limba engleză; contururile descendente încheie de obicei afirmațiile. Limbile diferă în ceea ce privește inventarul intonațional și modul în care tonalitatea interacționează cu accentul cuvintelor. Intonația poate inversa interpretarea pragmatică chiar și atunci când conținutul segmental rămâne fix.

Sistemele de transcriere precum ToBI etichetează accentele tonale și tonurile limită pentru cercetare. Predarea limbilor străine abordează din ce în ce mai mult intonația pentru inteligibilitate și adecvare pragmatică. Vârfurile tonale plasate greșit pot face ca vorbitorii fluenți să sune abrupt sau nesigur.

• Model tonal semnificativ în toate frazele
• Semnalează întrebări, concentrare și atitudine
• Specific limbii în inventarul de contururi
• Studiat cu sisteme specializate de transcriere