Când Imperiul Roman de Vest s-a fragmentat, jumătatea sa estică a continuat. Imperiul Bizantin, cu capitala la Constantinopol, a păstrat dreptul și administrația romană, dezvoltând în același timp o cultură creștină distinctă, vorbitoare de limbă greacă. Acesta a durat până la cucerirea otomană din 1453.

Recuceririle și codificarea juridică ale lui Justinian din secolul al VI-lea au marcat un punct culminant timpuriu. Secolele ulterioare au cunoscut lupte defensive împotriva expansiunii persane, arabe și turcești, punctate de perioade de înflorire artistică și intelectuală. Creștinismul ortodox și curtea imperială au modelat identitatea și diplomația.

Arta, arhitectura și tradițiile manuscriselor bizantine au influențat atât lumea slavă, cât și Europa de Vest. Istoricii au respins cândva imperiul ca fiind static; erudiția modernă subliniază adaptabilitatea și supraviețuirea sa îndelungată sub presiune continuă. Căderea Constantinopolului a închis un mileniu de continuitate cu statul roman clasic.

• Imperiul Roman de Răsărit care a durat până în 1453
• Centrat pe Constantinopol
• Creștini vorbitori de limbă greacă și ortodocși
• Tradiții romane conservate și transformate